vineri, 13 noiembrie 2009

Mai bine golan...


Ceea ce am văzut în ultimele zile în această aşa-zisă campanie electorală, m-a îngrozit. M-am simţit aruncat înapoi, în zilele dictaturii ceauşiste, m-am simţit umilit, minţit, călcat în picioare, alături de toţi cei care mai au un strop de gândire şi de bun-simţ. Am văzut mase scoase cu arcanul în stradă, demonstraţii de forţă care se pliază perfect pe profilul unui dictator în stare pură. Suntem singura ţară în care, la 20 de ani după înlăturarea sa, comunismul a triumfat în toată splendoarea sa. Sunt scene pe care nu credeam că-mi va fi hărăzit să le mai trăiesc vreodată. Niciodată, în 20 de ani scurşi trist de la aşa-numita "Revoluţie", un om nu a fost mai beat de putere, mai lipsit de orice contact real cu masele, mai desprins de realitate. Un om care trăieşte într-o realitate a lui, înconjurat de o camarilă din cale afară de vorace, care nu se dă în lături de la nimic, spre a-şi conserva privilegiile. Beţia (cea provocată de alcool, dar şi cea cauzată de excesul de putere) dezumanizează, induce regresul spre regnuri inferioare.
Niciodată România nu pare să se mai poată trezi. Ultimul mare fenomen de trezire a conştiinţei publice, a fost "fenomenul Piaţa Universităţii". Acolo s-a jucat miza viitorului ţării. Viitorul comunismului post-decembrist din România a atârnat de un fir de păr. "Noroc" cu vajnicii mineri, care au venit sa potolească societatea civilă. Victoria "Pieţei Universităţii" ar fi însemnat un alt viitor pentru România, unul normal, lustrat, din care germenii securisto-mafioţi ar fi fost eradicaţi.
Haideţi să ne amintim împreună de "Piaţa Universităţii", împreună cu unul dintre cântecele acelei mişcări, interpretat de Cristian Paţurcă.


Cristian Paturca-Imnul Golanilor
Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu