sâmbătă, 5 septembrie 2009

Fatum şi doi copaci

Una bucată pisică, frumoasă, cuminte, albă. Una bucată pui de pisică, numit Norocel, fiindcă a fost singurul dintre puiuţi care a supravieţuit. Locuiesc într-un garaj, alături de două maşini, ies când vor ei pe sub uşă. Primesc mâncare şi iubire de la cei care încă mai au suflet. Într-o duminică, ia-l pe Norocel de unde nu-i. Căutările, ghidate şi de un mieunat disperat, au condus către un copac, în vârful căruia se afla puiul, ce nu mai putea sa coboare. Până la un punct, se putea urca bine în copac. Apoi treceau prin el nişte cabluri şi ţevi, ce făceau imposibilă ascensiunea până în vârf. Împreună cu distinsa consoartă şi cu o vecină, ne-am străduit 2 ore şi jumătate să-l dăm jos pe pisic. Bineînţeles că pompierii nu au avut chef să se deplaseze, spunând că ei nu vin decât la animale strangulate sau înecate. Cum, aici, nu era cazul, au rămas impasibili. În fine, după aproape trei ore de chin, Norocel a reuşit să ajungă din nou la mama lui.
A doua zi, o maşină condusă de un dement i-a infirmat lui Norocel, într-o fracţiune de secundă, numele transformat în renume. Exact ca la oameni, ceea ce ţi-e scris, se întâmplă. Nu se întâmplase cu o zi înainte, dar, a doua zi, s-a petrecut. La numai 24 de ore după moartea lui Norocel, mama lui a fătat alţi 5 puişori, care, acum, au deschis deja ochii. "Cartea lui Iov" pe viu, o lecţie teribilă de viaţă, transpunerea fidelă a lui "Domnul a dat, Domnul a luat" şi a dat din nou.
Într-o duminică, am primit un apel telefonic de la una dintre fostele mele studente. Îmi dădea o veste şocantă: Loredana, una din prietenele şi colegele ei de facultate îşi găsise sfârşitul într-un accident de circulaţie. Maşina nu circula cu viteză excesivă, însă s-a izbit de singurul pom de pe marginea şoselei. Singurul pom pe o rază de 200 de metri, reţineţi!!!!! Uitaţi de sisteme, de calcule probabilistice, uitaţi de toate teoriile absurdului, de Ionesco sau de Beckett, îi bate viaţa la fundul gol, de departe! Înnebuneşti gândindu-te la copacul uitat în pustie, singurul în care putea lovi maşina. Cu Lori trebuia să mă întâlnesc în februarie 2010, la licenţă. O s-o văd când îl voi vedea şi pe Norocel, cine ştie când va fi asta. Până atunci, rămân doi copaci şi datul, soarta, fatumul. Deşi niciodată n-am crezut în vorba populară "de ceea ce ţi-e scris nu scapi", am început măcar s-o privesc cu respect (cel puţin) de la întâmplările cu copacul lui Norocel şi pomul unic pe o distanţă de 200 de metri.
http://www.gds.ro/Ultima%20ora/2009-08-29/DOLJ%3A+DOI+MOR%C5%A2I+INTR-UN+LOGAN

Un comentariu:

  1. Mai sigur nu ai gasit altceva mai bun de facut la 3 nopatea=))? Cum ar fi sa dormi intr-un pat moale, confortabil si alea alea;;)?
    Probabil, ca sa fiu in ton cu postarea, era scris undeva sa dam unul peste altul, nu crezi:)? Eu, da!

    RăspundețiȘtergere